luni, 31 august 2009

munca si stres in zadar



ieri am trecut printr- o actiune inutila si putin trista ....

de cateva zile , cainele "problema" , pe care oamenii de la bloc nu il mai vor sub nicio forma pe strada , si care prin multe insistente si ceva banuti aruncati fusese inchis pe un teren in zona blocului impreuna cu alti 3 caini , a fost dat afara iar pe strada de paznicul locului ....


un om inimos care venea regulat la caini pe acest teren sa ii hraneasca promisese o casa pt aceasta frumoasa , isteata si neastamparata LUPITZA , si ieri de dimineata ne am pornit amandoi sa o ducem la noua casa , undeva la limita giulesti cu zona Regie ....


pe o ploaie rautacioasa am luat bietul caine care nu prea mai mersese cu masina ,,,, mi a rupt inima pana acolo , vazand-o cum statea culcata cu capul pe mine si nestiind ce vroiam noi sa facem cu ea .... ajunsi acolo vad o curte in santier , cu gard nesigur , fara cusca pt caine desi stiam ca ea urma sa stea afara si chiar in lant pana se obisnuia ... stupoare , domnul respectiv se intoarece din curte si spune ca stapanii casei dorm si ca s abia intorsi din concediu si ca nu putem lasa cateaua .... am avut inca o data si inca o data sentimentul revoltei ...cum adica ? inseamna ca cainele nu e dorit .... cum sa il aducem aici cu forta ?

domnul a insistant sa o ducem in alt loc , unde sa stea sa il insoteasca pe BOBITA , cainele in lant ce si el fusese mutat de pe terenul de la bloc .... nu mai vroiam nimic decat sa o intorc la bloc ..... dusi la locul respectiv in centru adica , noua locatie ar fi fost un imens bloc in constructie in plin centru capitalei , unde lupita urma sa stea in lant , pe nivel parter , fara soare , fara iarba , doar pe planseul pardoseala betonat , langa deja condamnatul BOBITA ...

nu am acceptat aceasta conditie ... am intors caineele pe teren la bloc ... urmand , nu se stie ce ... am sentimentul ca tot ce incercam sa facem este munca in zadar si ca pedepsim cu buna stiinta caini tineri si inteligenti , in care am investit sentimente , vaccinuri , castrari si care nu isi pot gasi un loc in curtea unor oameni ...cum e admisibil sa nu fie posibil asa ceva ?

cum e admisibil ca oamenii sa nu gaseasca un pic de dragalasenie si mila pt aceste fiinte inocente care chiar isi pun vietile in mainile noastre ..... ?

ce mai putem face ?

cum sa impacam oamenii revoltati de prezenta lor pe strada si in acelasi timp sa salvam aceste vieti nevinovate care ne iubesc pe noi asa cum suntem , plini de ura si de dispret ? cum sa ii salvam si sa protejam omul cand insusi omul nu vrea sa arate ca e OM ?


marți, 25 august 2009






ma gandesc mult la dobi in ultimele zile ....


anul trecut pe vremea asta incepuse "sfarsitul" , dar nu aveam cum sa banuiesc atunci ....





mi a revenit in minte sfarsitul lui august de anul trecut cand , plecata de acasa pt putin timp , jur de o ora - ma intorc si il gasesc pe dobi cazut in curte , cu sange la gura , salivand puternic .... colapsase in pin soare in curte si nu putea sa se mai ridice .... din cauza efortului si caldurii mari de afara l am gasit epuizat - aproape in agonie , isi muscase si limba .... nu pot descrie ce am simtit atunci .....am tipat innebunita si l am stropit cu apa rece .....


am chemat repede pe cineva care sa ma ajute sa il ridic ... si acel om mi a zis " doamna draga , lasati-l , nu il mai duceti la dr degeaba , nu vedeti ca se stinge el de la sine ? " .....

nu exagerez cu nimic , ca si cum ar fi priceput acele vorbe , dragul meu dobi a ridicat capul , cu ochii absolut inviorati si f experesivi , dand sa se ridice .....


am simtit ca mor de fericire .... dragul meu vroia sa traiasca ......

atunci a inceput sfarsitul asadar ..... dobi a reusit sa mai mearga , dar din ce in ce mai greu , pana in decembrie , cand chiar nu a mai putut sa se ridice decat ajutat .....

odihneste-te in pace , printul meu ..... te voi iubi mereu , stii bine !

luni, 24 august 2009

batranul "lup" DENIS
















de aproape 1 saptamana il stiu pe Denis - un ciobanesc german batran si mort de slab .... statea in strada , la 1 m de ea , mai precis , in preajma unui mare santier ; in jur , numai coji de paine uscata si un vas mic cu apa pus de cineva ....
m a pus pe jar starea lui fizica si dupa 2 zile de vizitat pe strada am hotarat sa l duc la vet si apoi .... nici eu nu stiam prea bine ce urma sa fie ...

denis a ajuns la vet , si apoi pe un teren vecin , unde nu este nimic refugiu pt oasele lui batrane dar cel putin nu mai e in strada ....
denis e un caine bun si recunoscator .... cei care l au abandonat acum la finalul drumului lui prin aceasata viata , sunt incapabili de a vedea si iubi frumusetea la modul general - pt Denis este sau a fost ceva frumos pe care viata il daruise lor .....