ma gandesc mult la dobi in ultimele zile ....


anul trecut pe vremea asta incepuse "sfarsitul" , dar nu aveam cum sa banuiesc atunci ....





mi a revenit in minte sfarsitul lui august de anul trecut cand , plecata de acasa pt putin timp , jur de o ora - ma intorc si il gasesc pe dobi cazut in curte , cu sange la gura , salivand puternic .... colapsase in pin soare in curte si nu putea sa se mai ridice .... din cauza efortului si caldurii mari de afara l am gasit epuizat - aproape in agonie , isi muscase si limba .... nu pot descrie ce am simtit atunci .....am tipat innebunita si l am stropit cu apa rece .....


am chemat repede pe cineva care sa ma ajute sa il ridic ... si acel om mi a zis " doamna draga , lasati-l , nu il mai duceti la dr degeaba , nu vedeti ca se stinge el de la sine ? " .....

nu exagerez cu nimic , ca si cum ar fi priceput acele vorbe , dragul meu dobi a ridicat capul , cu ochii absolut inviorati si f experesivi , dand sa se ridice .....


am simtit ca mor de fericire .... dragul meu vroia sa traiasca ......

atunci a inceput sfarsitul asadar ..... dobi a reusit sa mai mearga , dar din ce in ce mai greu , pana in decembrie , cand chiar nu a mai putut sa se ridice decat ajutat .....

odihneste-te in pace , printul meu ..... te voi iubi mereu , stii bine !