dragul meu DOBI e la capat de drum , iar eu nu pot sa cred , nu pot sa accept .
starea lui s a agravat mult ..... nu stiu cum am sa trec prin asta .... doctorii imi spun ca tb sa ii dau drumul , ca trebuie adormit ......nu pot sa o fac .... tot doctorii imi spun ca ma autoprotejez , ca fac asta din egoism , dar nu e asa pt ca eu de cateva luni decand duc aceasta lupta incredibila pt a l ajuta si pt a face tot ce se poate , sufar cumplit si cel ma doare neputinta de a mai face ceva , tot am avut impresia ca inca nu a venit finalul si inca se mai poate face ceva pt el ,,,,

la fiecare pierdere sau esec noi toti ne imbarbatam cu "asta i cursul vietii , mergem mai departe" , dar hai sa fim sinceri , viata asta e o gluma proasta cu noi toti ....
si culmea ironiei , toate aceste pierderi sau nefericiri ar trebui sa ne faca mai puternici ...

....vorbe frumoase , toate astea ne storc de vlaga , optimism si incredere in mai bine ..... e tocmai inversul , toate astea ne fac sa realizam cat de "pasageri" suntem cu totii , cat ne mult ni se ia si cat de putin ni se da .....